Sfintirea Bisericii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Sf. Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei din Asia Mică.Părinţii lui se numeau Vasile şi Emilia şi au avut zece copii, dintre care cinci au devenit sfinţi împreună cu părinţii lor şi cu bunica sa Macrina. La vârsta cuvenită feciorul Vasile a fost dat să înveţe carte la Cezareea Capadociei, un oraş de cultură vestit. De aici a fost dus la studii mai înalte la Constantinopol şi Atena.După studii este hirotonit preot, iar după moartea episcopului Evsevie, a fost ales in scaunul de arhiepiscop al Cezareei Capadociei. Ca păstor de suflete, Sf. Vasile îi uimea pe toţi clericii şi credincioşii cu viaţa sa ingerească.El era considerat ca cel mai mare exorcist, adică izgonitor de duhuri rele din oameni. Cea mai mare faptă de iubire şi milostenie creştină pe care a făcut-o Sf. Vasile, au fost azilele de bătrâni, orfelinatele de copii săraci şi mai ales spitalele pentru bolnavi.De asemenea este cel mai mare organizator al monahismului, unde a lăsat 99 de canoane care sunt valabile şi astăzi. Având darul facerii de minuni şi al înainte vederii, a făcut numeroase vindecări de boli. Tot de la Sf. Vasile avem rânduiala Sfintei Liturghii care-I poartă numele sip e care o săvârşim de zece ori în cursul anului. S-a stins din viaţă la 1 ianuarie, anul 379, în vârstă de 51 de ani.
În fiecare an la data de 2 februarie,când se împlinesc 4o de zile de la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, prăznuim unul dintre cele douăsprezece praznice împărăteşti, cunoscut sub numele de ``Întâmpinarea Domnului``.
În această zi a fost dus Pruncul Iisus de către Fecioara Maria şi dreptul Iosif să-L închine în templul din Ierusalim. Această rânduială se păstrează şi în Biserica Ortodoxă când pruncul şi cu mama lui se îmbisericesc, adică se binecuvintează amândoi de către preot în biserică şi se închină la 40 de zile.
Când Fecioara Maria a intrat cu pruncul Iisus în templu, în clipa aceea Duhul l-a îndemnat pe dreptul Simeon să vină la templu ca să vadă pe Hristos, Mântuitorul lumii.Apoi ca un preot ce era, a luat pe Iisus Hristos în braţe, zicând cu lacrimi aceste cuvinte``Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor``.
Prin cuvintele rostite, bătrânul Simeon era nu numai drept si temător de Dumnezeu, ci era însă si un mare prooroc. El vedea în întruparea Domnului mântuirea şi salvarea popoarelor lumii.
Iată deci ce pildă de adâncă smerenie ne-a dat Mântuitorul la acestă sărbătoare . El, care binecuvintează în cer pe toţi sfinţii si arhiereii, pe toţi îngerii si heruvimii, Se binecuvintează pe pământ de un preot, de un bătrân cinstit al Legii Vechi.
“ Tu, însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău Care este în ascuns”.
Aceste cuvinte aduc în grija noastră vremea postului, în care vom intra de luni 2 martie a.c. un post lung de şapte săptămâni, în care creştinul poate să facă tot ceea ce scrie la pravila ortodoxă, pentru a ajunge cu bine şi cu folos la capătul acestui lung drum de post, care se deschide si duce până la Paşti.
Rostul postului pentru creştin – după a lui Dumnezeu rânduială- este acela de a ne ajuta ca să ne curăţim viaţa şi sufletul de întinăciune a păcatului, în aşa măsură, încât să ne putem apropia de Dumnezeu, Care, mai ales la o sărbătoare atât de mare cum e Paştele, se apropie de noi, ne dă iertare pentru cele greşite, ne împarte binecuvântare şi har. Dumnezeu nu ne îngăduie ca să ne apropiem de El în vremea slujbelor şi la sărbători, întinaţi de păcat.” Nu te apropia de locul acesta, scoate încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt”, ( Exod 3-5 )- a grăit Domnul către Moise, când i S-a arătat în chip de foc ce ardea într-un rug. El ne cere curăţenie albă ca zăpada, ne cere, ca şi lui Moise, să ne lepădăm încălţămintea – adică întinăciunea păcatului şi tocmai această curăţenie încercăm noi creştinii ca să o căpătăm în vremea postului. Iată deci, cât de mare rost are postul pentru credincioşii creştini. Prin el noi ajungem la curăţenia care ni se cere, pentru ca în noaptea Paştilor să putem vorbi cu Dumnezeu în rugăciune, să-I cerem ajutor şi iertare şi să le putem primi fiecare din noi, după măsura curăţeniei, pe care ne-am asigurat-o prin post.
Regula postului ne cere ca să ne îndreptăm cu grija şi cu paza mai mult spre postul sufletului, decât spre postul trupului. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune-“ Cel care n-a postit poate fi iertat, când a făcut-o din pricina prea marii slăbiciuni a trupului; acela, însă, care nu şi-a îndreptat greşelile, e peste putiinţă să găsească vreun temei de iertare”.
Şapte săptămâni de zile ne sunt puse la îndemână de Biserică pentru acest post al sufletului cu o bogată rânduială de slujbe dese, de cântări şi de citiri din sfintele cărţi, de îndemnuri la pocăinţă şi înfrânare de la rău, pe care le primim prin cântări, prin predică si prin citiri din viaţa sfinţilor noştri.